Filed under: hârtie, moara, tipar | Etichete: hârtie manuală, moara, tipar manual
A fost odată ca niciodată… O zi, un loc, o întâmplare. Şi pe acolo pe undeva i-am descoperit şi pe ei… Ateliere fără frontiere. O mână de oameni plini de entuziasm, voinţă, perseverenţă care prin multă muncă au reuşit să schimbe vieţi, să dăruiască zâmbete. La un an de la începutul proiectului, cele 200 de foi de hârtie realizate de moara de hârtie au cuprins, în mireasmă de fân proaspăt cosit, povestea primului an dintr-un proiect de suflet Ateliere fără frontiere. O poveste în care alte poveşti de viaţă şi-au găsit locul, transformându-se rând pe rând în poveşti care au făcut oameni fericiţi. Aflaţi mai multe despre acest minunat proiect şi despre Ateliere fără frontiere dacă intraţi pe http://www.atelierefarafrontiere.ro.
Ne-am bucurat să le fim alături, îi felicităm încă o dată pentru ceea ce au realizat până acum şi le urăm cât mai multe realizări şi de acum înainte.
Şi 2 poze ilustrative:
Ce bine că-i primăvară şi verde! Aşa, putem în voie să ne răsfăţăm foile de hârtie cu mireasma naturii reînsufleţite.
Şi pentru că, de mai bine de un an, nu mai făcusem hârtie cu iarba verde şi chiar ne era dor, numai bine că avem ocazia săptămâna aceasta.
Câteva poze mai jos, mai urmează şi altele. Apoi, veţi vedea unde au ajuns foile noastre de hârtie. 
A venit primăvara!
Şi asta se vede şi în foile de hârtie care ne-au ieşit din mâini înainte de Paşte. Viorelele mărunţite şi-au impregnat parfumul în fibrele moi de celuloză în timp ce alte floricele albăstrui, mai norocoase, şi-au scos căpşorul din foile proaspete. Iar noi am respirat uşuraţi că invitaţiile la botezul lui Andrei, au ieşit chiar bine, aşa-i? Mai jos, dovada:
Aseară, pe când ne uitam pe HBO la filmul “Seven Pounds” (tradus în româneşte ca “Şapte suflete“), am descoperit cu uimire şi plăcere că eroina filmului se ocupa cu … tiparul înalt Mai exact, realiza invitaţii de nuntă. Şi asta pentru că fetelor moderne le place să simtă literele imprimate în relief în hârtie. O spune una din vedetele Hollywood-ului. Şi mare dreptate are. Cine descoperă cum arată tipăritura executată cu maşinăriile – bunicuţe, se declară pe veci fan.
Filed under: hârtie, legătorie, tipar | Etichete: hârtie manuală, legătorie, tipar manual
…atmosferă de sărbatoare, oameni surprinşi plăcut de ceea ce facem noi dar şi interesati de produsele şi ideile noastre, linişte, alţi oameni pasionaţi de ceea ce inseamnă handmade, fond muzical de excepţie, produse handmade inspirate, lume bună
Dar să lăsăm mai bine pozele să vorbească!
Filed under: hârtie, legătorie, moara, tipar | Etichete: hârtie manuală, legătorie, moara, tipar manual
In perioada 5-6 decembrie 2009, la The Ark (Calea Rahovei 196, vizavi de Piata de Flori) are loc prima expozitie-atelier de creatii unicat si tehnici de lucru.
Prezenta a peste 15 colectii de obiecte realizate manual, a autorilor acestora, cat si a workshop-urilor, transforma evenimentul “Facute de Mana”, in prima expozitie interactiva, deschisa vizitatorilor ce vor sa patrunda in lumea unicatului si, mai ales, sa descopere secretele artei de a crea manual. (mai mult…)
Hârtia a fost dintotdeauna un mediu pentru aşternut idei şi vise. Nu e deloc surprinzător că a inspirat o mulţime de cântăreţi faimoşi. Iată o mică selecţie de melodii despre hârtie: http://www.youtube.com/view_play_list?p=0AB62E3D6ABBAD3D
Prestigioasa fundaţie americană MacArthur a acordat un grant de 500.000 de dolari pentru următorii 5 ani profesorului Timothy Barrett de la Universitatea din Iowa, directorul fondator al singurului centru de cercetare a istoriei fabricării hârtiei manuale din statele unite, Centrul pentru carte. Profesorul Barrett a studiat istoria hârtiei pentru a reinventa tehnicile de mult uitate ale meşterilor japonezi şi europeni.
Moara de hârtie se inspiră din cartea despre tradiţiile, instrumentele şi tehnicile manufacturii japoneze de hârtie, publicată de profesorul Barret în urma unui stagiu de cercetare în Japonia.
Sursa: http://www.macfound.org/site/c.lkLXJ8MQKrH/b.5458003/k.9768/Timothy_Barrett.htm
În dimineaţa târzie de august în care am pornit către Valea Morilor, nimic nu părea sa ne contureze în roz ideea morii de hârtie. Cu toate acestea, un mic sătuc descoperit intamplator în căutările noastre de locuri cu iz de hârtie, urma să ne deschidă orizonturi noi in privinţa morii noastre.
De pe malul unui lac de poveste, care oglindea un cer incredibil de azuriu, am luat-o la pas pe cărarea care ne ducea în Cartierul morilor de altădată. Drumul, lung de 2-3 km, fusese săpat în inima muntelui şi şerpuia în paralel cu râul învolburat, care odată contribuise la apariţia morilor de hârtie, iar mai târziu, la dispariţia lor.
